Stor ejendom i fensmark hvor dejligt mad kan nydes fra airfryer

Eșalotă

Eșalotele sunt rudele mici și elegante ale cepei galbene obișnuite. Sunt mai blânde, mai aromate și puțin mai dulci și cresc într-un mod aparte: un singur arpagic (bulb mic de plantat) se împarte pe parcursul verii într-un adevărat ciorchine de bulbi laterali. Botanic se numesc Allium cepa var. aggregatum și sunt, așadar, aceeași specie ca ceapa comună.

Ador să am o pungă de eșalote prin bucătărie. Tocate mărunt, se topesc într-un sos sau într-un dressing și dau un gust blând de ceapă, fără nota înțepătoare, iar coapte întregi la airfryer devin moi, dulci și ușor caramelizate. Sunt mici, așa că încap perfect în coșul airfryerului.

Aici afli istoria, gustul, utilizarea în bucătărie, valorile nutriționale, cultivarea și păstrarea – plus o rețetă în care eșalotele strălucesc cu adevărat.

Timp estimat de citire: 6 minute

Istorie și origini

Numele și originea

Numele eșalotei a parcurs un drum lung. Vine, prin franceza veche eschalotte, din latinescul Ascalōnia caepa, care înseamnă „ceapă din Ascalon” – denumire dată după orașul antic Ascalon. Legătura trăiește mai departe și în numele botanic mai vechi, Allium ascalonicum.

Planta în sine provine din Asia și aparține familiei amarilidaceelor (Amaryllidaceae) și genului Allium. Eșalota cenușie franțuzească, Allium oschaninii, o rudă apropiată pe care francezii o numesc griselle, crește și astăzi sălbatic din Asia Centrală până în Asia de Sud-Vest.

Eșalotă

O veche plantă de cultură în Danemarca

Eșalota nu este o modă nouă în Danemarca, ci o veche plantă de cultură, iar soiurile locale sunt luate în serios. În 2001, Danmarks JordbrugsForskning (institutul danez de cercetare agricolă) a colectat 28 de probe de ceapă din culturi daneze – printre care așa-numitul soi local din Læsø – iar 25 dintre ele sunt păstrate astăzi ca parte a patrimoniului vegetal danez.

Soiuri pe care le poți întâlni

Există multe soiuri, printre care unele galbene, precum Golden Gourmet și Dutch Yellow, unele roșii, precum Red Sun și French Red Shallot, și unele alungite, precum Zébrune și Chicken Leg Shallot. Griselle este eșalota cenușie franțuzească, iar soiul din Læsø este un soi danez local, demn de conservat.

Gust și aromă

Blândă, dulce și aromată

Acolo unde o ceapă galbenă obișnuită poate fi iute și înțepătoare, eșalotele sunt mai domoale. Gustul este blând și aromat, cu o dulceață clară, iar chiar și eșalotele crude într-un sos din ulei și oțet sunt mult mai blânde decât ceapa comună.

De aceea se folosesc clasic tocate mărunt în sosuri și dressinguri, unde dau profunzime fără să domine gustul.

Cum se schimbă gustul la căldură

Când eșalotele sunt călite sau coapte, dulceața lor devine și mai evidentă. Căldura lentă și blândă le face moi și caramelizate, în timp ce feliile subțiri la căldură mai mare devin crocante și aurii – exact ca eșalotele prăjite crocant pe care le cunoști din bucătăria indoneziană.

Pregătește-te pentru câteva lacrimi: eșalotele crude eliberează la tăiere substanțe care irită ochii și provoacă lăcrimare. Eu folosesc mereu cel mai ascuțit cuțit al meu, ca să meargă repede.

Utilizare culinară

În bucătăria de acasă

Mulți cunosc eșalota din sosul béarnaise, în care se toacă mărunt și se reduce cu oțet și tarhon, înainte de a bate untul în sos. Se folosește și în multe alte sosuri, iar eșalotele murate în oțet sunt un clasic lângă friptură.

În fiecare zi le folosesc ca alternativă mai blândă și mai dulce la ceapa galbenă – mai ales când ceapa trebuie mâncată crudă sau doar încălzită puțin.

La nivel internațional

În lume, eșalotele joacă un rol și mai important, mai ales în Asia de Sud-Est, în Iran, în India și în Sri Lanka. Iată câteva dintre preparatele clasice în care sunt absolut centrale:

  • Sos béarnaise: eșalotele tocate mărunt din reducția de oțet sunt chiar fundamentul sosului.
  • Bawang goreng: eșalote tăiate subțire și prăjite crocant, din Indonezia și din Asia de Sud-Est, care se presară peste terci de orez și peste preparate din orez prăjit.
  • Clasice iraniene: eșalotă rasă, amestecată în iaurt gros, ca garnitură pentru preparate la grătar și kebab – precum și eșalote murate sub formă de torshi.
  • Sambar: mâncare indiană din linte, cu eșalote mici, care se folosesc și în multe preparate cu curry.
  • Pol sambola și lunu miris: garnituri iuți din Sri Lanka, cu eșalotă și chili.

La airfryer

Airfryerul pare făcut pentru eșalote. Le decojesc, le amestec întregi cu puțin ulei și sare și le tai în două doar pe cele mai mari. În coș devin moi și dulci pe dinăuntru și ușor caramelizate pe dinafară – perfecte lângă un biftec, un pui sau o tavă de legume rădăcinoase.

Fac la airfryer și eșalote crocante: inele subțiri amestecate cu puțin ulei și coapte la căldură moderată, în timp ce scutur coșul din când în când. Fii atent spre final – trec repede de la aurii la arse.

Beneficii pentru sănătate

Valori nutriționale

Eșalotele se folosesc în cantități mici, așa că sunt în primul rând un ingredient care dă gust. Totuși, aduc câte puțin din fiecare. Iată conținutul la 100 g de eșalote crude:

  • Energie: 24 kcal (100 kJ)
  • Proteinee: 1,5 g
  • Grăsimi: 0,2 g
  • Carbohidrați: 3,3 g
  • Fibre alimentare: 1,0 g
  • Vitamina C: 13 mg
  • Vitamina B6: 0,2 mg
  • Folați: 17 µg
  • Vitamina E: 0,3 mg

Bine de știut

Eșalotele au un conținut ridicat de fructani (FODMAP), care pot provoca probleme digestive la persoanele cu sindromul intestinului iritabil. Nu fac parte dintre principalii alergeni din UE care trebuie declarați obligatoriu.

Ține-le departe de câini și pisici

Ca și celelalte specii din genul Allium, eșalotele sunt toxice pentru câini și pisici. De aceea nu da niciodată animalului tău de companie resturi de mâncare cu ceapă – nici măcar atunci când ceapa este gătită.

Cultivare

Condiții de creștere

Eșalota este una dintre cele mai ușor de cultivat plante din grădina de legume. Plantezi un singur arpagic primăvara, iar pe parcursul verii acesta se împarte într-un întreg ciorchine de bulbi noi.

  • Lumină: un loc însorit.
  • Sol: pământ afânat, sfărâmicios și ușor.
  • Îngrășământ: niciodată gunoi de grajd proaspăt.
  • Udare: udă în perioadele secetoase, pentru că sistemul radicular este foarte superficial.
  • Distanță: 12–15 cm între bulbi în rând.

De la arpagic la recoltă

Arpagicul se plantează abia în aprilie, după ce a trecut pericolul înghețului, iar recolta vine în iulie-august. Păstrează câțiva dintre cei mai frumoși bulbi din recoltă – așa vei avea propriul arpagic pentru primăvara următoare.

Timp total: 3-4 luni

  1. Pregătește solul

    Alege un loc însorit, cu sol afânat, sfărâmicios și ușor. Nu îngrășa cu gunoi de grajd proaspăt.

  2. Plantează arpagicul

    Plantează bulbii abia în aprilie, după ce a trecut pericolul înghețului, cu vârful abia vizibil la suprafața solului și la 12–15 cm distanță între bulbi în rând.

  3. Udă și îngrijește

    Udă în perioadele secetoase, deoarece sistemul radicular este foarte superficial, și ține stratul curat de buruieni.

  4. Recoltează

    Scoate bulbii din pământ când vârfurile încep să se culce la pământ și rădăcinile nu se mai țin strâns în sol – de obicei în iulie-august.

  5. Usucă bulbii

    Agață bulbii într-un loc răcoros și uscat și lasă cojile să se usuce complet înainte să-i pui la păstrare.

Eșalotă infographic

Păstrare

Bulbi întregi și uscați

Eșalotele se păstrează mult timp dacă sunt bine uscate. Bulbii întregi și uscați pot rezista șase luni sau mai mult.

  • Usucă-le bine: bulbii proaspăt scoși din pământ trebuie lăsați să se usuce agățați într-un loc răcoros și uscat, înainte de a fi depozitați.
  • Răcoare și uscăciune: 0–4 °C și 60–70 % umiditate relativă a aerului oferă cea mai lungă durată de păstrare.
  • Bulbii întregi se păstrează cel mai bine: lasă bulbii uniți în ciorchine și decojește-i abia când ai nevoie de ei.
  • Aer în jurul lor: folosește o plasă sau o pungă de hârtie în loc de plastic, ca să nu se adune umezeala.

În bucătărie

Acasă, eșalotele mele stau într-o plasă, într-un loc răcoros, întunecos și uscat. Dacă îmi rămâne o jumătate de bulb, o învelesc, o pun la frigider și o folosesc repede.

Dacă ai mulți bulbi, murarea este o metodă clasică de a-i păstra. Eșalotele dulci-acrișoare se potrivesc la friptură și pe bufetul rece.

Încearcă această rețetă

Eșalotele sunt ceapa în forma ei cea mai blândă și mai dulce, de aceea se potrivesc deosebit de bine într-un preparat în care bulbii joacă rolul principal. Încearcă rețeta noastră de Tartă cu ceapă la Airfryer – eu înlocuiesc bucuros o parte din ceapa obișnuită cu eșalote. Umplutura iese mai blândă și puțin mai dulce, iar tarta capătă un gust de ceapă mai moale și mai rotund.

Întrebări frecvente

Care este diferența dintre eșalote și ceapa obișnuită?

Eșalotele sunt mai mici, mai blânde și mai dulci decât ceapa galbenă obișnuită și au un gust mai aromat. Cresc în ciorchini, în care un singur arpagic se împarte în mai mulți bulbi noi.

La ce se folosesc eșalotele?

Clasic se folosesc tocate mărunt în sosul béarnaise, în alte sosuri și în dressinguri. Pot fi și murate, coapte întregi la airfryer sau prăjite crocant, ca topping.

Se pot coace eșalotele întregi la airfryer?

Da. Decojește bulbii, amestecă-i cu puțin ulei și sare și taie în două doar pe cei mai mari. Coace-i până devin moi pe dinăuntru și ușor caramelizați pe dinafară și scutură coșul de câteva ori pe parcurs.

Cum se păstrează cel mai bine eșalotele?

Eșalotele întregi și uscate se păstrează într-un loc răcoros și uscat. La 0–4 °C și 60–70 % umiditate relativă a aerului pot rezista șase luni sau mai mult.

Sunt eșalotele toxice pentru câini și pisici?

Da. Ca și alte specii din genul Allium, eșalotele sunt toxice pentru câini și pisici, așa că nu da niciodată animalului tău de companie resturi de mâncare cu ceapă.

Informații despre eșalotă

CaracteristicăValoare
Denumire în românăEșalotă
Denumire latinăAllium cepa var. aggregatum (sin. Allium ascalonicum)
FamilieFamilia amarilidaceelor (Amaryllidaceae)
Tip de plantăPlantă bulboasă care formează un ciorchine de bulbi laterali; se cultivă din arpagic
LuminăLoc însorit
SolSol afânat, sfărâmicios și ușor, fără gunoi de grajd proaspăt
Semănat/plantatArpagicul se plantează abia în aprilie, la 12–15 cm între bulbi
RecoltăIulie–august, când frunzișul se culcă
Calorii la 100 g24 kcal (în stare crudă)
GustBlând, aromat și ușor dulce
Utilizare culinarăSosuri, dressinguri, murare și coapte întregi la airfryer
PăstrareÎntr-un loc răcoros și uscat, la 0–4 °C și 60–70 % umiditate relativă a aerului, timp de șase luni sau mai mult

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Close