Sfecla roșie este una dintre legumele pe care le am mereu în frigider de la sfârșitul verii și până târziu în primăvară. Este în același timp pământoasă și dulce, iar culoarea ei roșu-închis face chiar și un fel de mâncare obișnuit, de zi cu zi, să arate puțin festiv. Botanic se numește Beta vulgaris subsp. vulgaris și aparține grupei Conditiva – sfeclele cultivate pentru rădăcina lor rotundă și suculentă. Este strâns înrudită atât cu sfecla de zahăr, cât și cu sfecla de frunze (mangoldul).
Cei mai mulți o cunosc drept murătură sau salată servită alături de preparate din carne, dar ea poate mult mai mult – de la crudități crocante până la bucăți moi, coapte, cu o dulceață aproape caramelizată. Coacerea este metoda mea preferată, iar aici airfryerul este perfect: aerul fierbinte concentrează dulceața, iar eu nu mai trebuie să pornesc cuptorul mare.
În acest articol din Enciclopedia alimentelor trec în revistă istoria, gustul, valoarea nutritivă, cultivarea și păstrarea sfeclei roșii – și îți arăt trucurile pe care le folosesc eu când sfecla ajunge în airfryer.
Timp estimat de citire: 6 minute
Istorie și origine
De la sfecla de mare la grădina de legume
Sfecla roșie provine din sfecla de mare, Beta vulgaris subsp. maritima, o plantă sălbatică ce crește pe litoral. A fost domesticită în Orientul Mijlociu antic, iar la început nu rădăcina era cea căutată, ci frunzele verzi.
Egiptenii, grecii și romanii cultivau toți planta, iar din epoca romană se consideră că a început să fie cultivată și pentru rădăcină. Planta este pomenită încă în scrieri babiloniene din secolul al VIII-lea î.Hr., așa că ne însoțește de milenii.

Sucul care colora vinul
Culoarea intensă a sfeclei roșii are și ea propria istorie. La mijlocul secolului al XVII-lea, sucul era adesea folosit pentru a colora vinul. Această proprietate o folosesc și eu în bucătărie, când o glazură sau niște paste făcute în casă trebuie să capete o culoare roz naturală.
Gust și aromă
Dulce și pământoasă
Sfecla roșie are un gust pe care îl recunoști imediat: dulce, pământos și ușor mineral. Dulceața vine din zaharurile naturale ale rădăcinii – 6,76 g la 100 g – în timp ce nota pământoasă se datorează substanței geosmină. Este aceeași substanță care dă mirosul de pământ proaspăt după o aversă.
Crudă, coaptă sau murată
Crudă, sfecla roșie este crocantă și proaspătă, cu o notă clară de pământ. Coaptă, devine moale, dulceața iese în față, iar gustul de pământ se rotunjește. Murată, capătă o ușoară aciditate de la oțet, care echilibrează dulceața – de aceea sfecla murată se potrivește atât de bine cu preparatele grase, cum ar fi pateul de ficat sau chiftelele.
Soiuri galbene și vărgate
Pe lângă sfecla roșie clasică, de un roșu închis, mai găsești sfeclă galbenă și soiul italian Chioggia, care are în interior inele roz și albe. Cea galbenă are un gust mai blând și nu pătează la fel – așa că este potrivită dacă vrei să eviți un platou roz.
Utilizare culinară
În bucătăria românească
Sfecla roșie murată sau fiartă are un loc bine stabilit pe masa românească, mai ales iarna – ca murătură din borcan, ca salată de sfeclă roșie cu hrean sau usturoi, alături de preparate din carne. Rasă crudă, apare des în salatele de crudități, iar în Danemarca, clasicul pariserbøf (o chiftea de vită) se servește de obicei cu sfeclă roșie, capere, hrean, ceapă și gălbenuș crud.
La nivel internațional
Sfecla roșie ocupă un loc central în bucătăria est-europeană, dar apare și în preparate clasice din alte părți. Iată câteva dintre ele:
- Borș ucrainean (Ucraina): supă de sfeclă roșie cu o culoare intensă, roșu-rubiniu.
- Barszcz czerwony (Polonia): supa roșie de sfeclă a polonezilor.
- Biff à la Lindström (Suedia): chifteluțe de vită cu sfeclă roșie murată și capere în compoziție.
- Pyttipanna (Suedia): mâncare suedeză din cartofi și carne tăiate cubulețe și prăjite, servită cu sfeclă roșie murată.
- Labskaus (nordul Germaniei): fel de mâncare marinăresc clasic, în care sfecla roșie nu lipsește.
- Burgeri (Australia și Noua Zeelandă): o felie de sfeclă roșie murată este un topping clasic.
În airfryer
În airfryer coc sfecla roșie în două moduri. Întreagă și învelită în folie de aluminiu, devine suculentă și fragedă până în miez. Curățată, tăiată felii groase sau cuburi și amestecată cu puțin ulei și sare, capătă o suprafață ușor caramelizată și un miez moale și dulce.
Taie bucățile cam de aceeași mărime, ca să se înmoaie deodată, și scutură coșul de câteva ori pe parcurs. Sfecla este gata când un cuțit intră ușor în ea. Dacă o coci împreună cu alte rădăcinoase, pune sfecla roșie într-o parte a coșului – altfel totul se face roz. Feliile subțiri pot deveni, de altfel, chipsuri crocante de sfeclă roșie.
Beneficii pentru sănătate
Valoare nutritivă
Iată valoarea nutritivă la 100 g de sfeclă roșie crudă:
- Energie: 43 kcal
- Glucide: 9,56 g (din care zaharuri 6,76 g)
- Fibre alimentare: 2,8 g
- Proteinee: 1,61 g
- Grăsimi: 0,17 g
- Folat: 109 µg
- Potasiu: 325 mg
- Mangan: 0,329 mg
Betanină și nitrați
Culoarea roșie provine din betanină, un pigment din categoria betalainelor. În plus, sfecla roșie absoarbe nitrați din sol, așa că nivelul variază de la o rădăcină la alta. Sfecla roșie poate conține mult nitrat, iar prea mult nitrat este considerat un risc pentru sănătate. De aceea o savurez ca parte naturală a unei alimentații variate – nu în cantități mari în fiecare zi.
Când urina se colorează în roșu
Dacă mănânci multă sfeclă roșie, atât urina, cât și scaunul pot căpăta o nuanță roșiatică. Fenomenul se numește beeturie și este inofensiv, dar poate fi confundat cu sângele – așa că e bine să-l cunoști înainte să te îngrijorezi.
Cultivare
Sfecla roșie este ușor de cultivat, chiar dacă abia ai început cu grădina de legume.
Condiții de creștere
- Sol: bogat în nutrienți, umed și afânat, de preferat cu compost.
- Apă: menține solul umed pe toată perioada.
- Lumină: un loc însorit.
- Temperatura solului: cel puțin 6 °C înainte de semănat.
- Ghiveci și strat înălțat: sfecla roșie se poate cultiva fără probleme în ambele.
- Îngheț: sfecla roșie nu rezistă la îngheț, dar cu puțină acoperire poate trece peste un îngheț ușor de noapte.
Cum cultivi sfecla roșie
Timp total: 2-3 luni
- Pregătește solul
Alege un loc însorit, afânează bine solul și amestecă compost, astfel încât să fie bogat în nutrienți și să rețină umiditatea.
- Seamănă semințele
Seamănă în câmp deschis din mai până la începutul lui iulie, când solul are cel puțin 6 °C. Pune semințele la aprox. 2-3 cm adâncime, la aprox. 8 cm distanță între ele și la 25-30 cm între rânduri. Soiurile de depozitare și de murat se seamănă în iunie.
- Rărește și udă
Rărește plantele, ca rădăcinile să aibă loc să crească, și menține solul umed pe toată perioada.
- Recoltează
Recoltează din august până în octombrie, când rădăcina are un diametru de cel puțin 4 cm, la aprox. 55-65 de zile de la răsărire. Răsucește frunzele ca să le desprinzi, în loc să le tai, și scoate sfecla roșie din pământ înainte de înghețul de noapte.

Cel mai bun sfat al meu pentru recoltare
Când recoltezi, răsucește frunzele ca să se desprindă, în loc să le tai – așa rădăcina nu pierde suc. Eu seamăn un rând în mai pentru primele sfecle, pe care le coc întregi în airfryer, și încă un rând în iunie pentru sfecla de depozitare și pentru murat.
Păstrare
La frigider
Sfecla roșie proaspătă rezistă câteva săptămâni la frigider, într-o pungă de plastic cu găuri. Răsucește frunzele înainte să o pui la rece, ca frunzele să nu tragă umezeala din rădăcină.
Depozitare de lungă durată și congelare
Dacă ai multă sfeclă roșie din grădină, o poți depozita jumătate de an sau mai mult – până în primăvară. Ai nevoie de un loc întunecos, răcoros și ferit de îngheț, cu puțină ventilație. Iată variantele:
- Nisip: așază sfecla roșie în nisip, la aprox. 0–2 °C.
- Un singur strat: așază-le aerisit, într-un singur strat, ca aerul să ajungă la ele.
- Groapă în pământ: soluția tradițională, dacă ai loc în grădină.
- Congelator: curăță sfecla roșie, taie-o felii și congeleaz-o.
Încearcă această rețetă
Dulceața naturală a sfeclei roșii iese cel mai bine în evidență când este coaptă, iar căldura uscată și circulantă a airfryerului este ca făcută pentru asta. Încearcă rețeta noastră de Sfeclă roșie coaptă în airfryer – sfecla devine fragedă și dulce, fără să fie nevoie să pornești cuptorul. Eu o servesc cu puțină feta mărunțită, nuci prăjite și un pic de cimbru proaspăt chiar înainte de servire. Așa ai o garnitură caldă, care se potrivește la fel de bine cu pui, pește și o salată verde.
Întrebări frecvente
Depinde de tine. Dacă o coci întreagă în folie de aluminiu, coaja se poate îndepărta ușor prin frecare după coacere. Dacă o tai în felii groase sau cuburi, o curăț mai întâi. Folosește mănuși, pentru că vopseaua îți pătează degetele.
Se numește beeturie și se datorează pigmentului roșu din sfeclă. Este inofensivă, dar poate fi confundată cu sângele. Dacă observi urină roșiatică fără să fi mâncat sfeclă roșie, ar trebui să vorbești cu medicul tău.
Sfecla roșie proaspătă rezistă câteva săptămâni la frigider, într-o pungă de plastic cu găuri. Depozitată în nisip, într-un loc întunecos, răcoros și ferit de îngheț, la aprox. 0-2 °C, poate rezista jumătate de an sau mai mult. Se poate și congela, curățată și tăiată felii.
Sfecla roșie se recoltează de obicei din august până în octombrie. Fiindcă se poate depozita jumătate de an sau mai mult, o găsești proaspătă până în primăvară.
Da. Sfecla roșie rasă crudă este crocantă și proaspătă și se potrivește bine în salatele de crudități. Gustul este mai pământos decât la sfecla coaptă, la care dulceața iese mai clar în evidență.
Sfecla roșie pe scurt
| Caracteristică | Valoare |
|---|---|
| Denumire în română | Sfeclă roșie |
| Denumire latină | Beta vulgaris subsp. vulgaris (grupa Conditiva) |
| Familie | Amaranthaceae (familia amarantului) |
| Tip de plantă | Legumă rădăcinoasă |
| Rezistență la îngheț | Nu suportă înghețul; cu puțină acoperire rezistă la un îngheț ușor de noapte |
| Lumină | Însorit; se poate cultiva în ghiveci și strat înălțat |
| Sol | Bogat în nutrienți, umed și afânat, de preferat cu compost |
| Semănat/plantat | Câmp deschis din mai până la începutul lui iulie, când solul are cel puțin 6 °C; soiuri de depozitare în iunie |
| Recoltare | August–octombrie, când rădăcina are un diametru de cel puțin 4 cm |
| Calorii la 100 g | 43 kcal |
| Gust | Dulce și pământos |
| Utilizare culinară | Garnitură murată, salate de crudități, pariserbøf, borș ucrainean și copt în airfryer |
| Păstrare | Frigider câteva săptămâni; în nisip, la aprox. 0–2 °C, jumătate de an sau mai mult; se poate congela tăiată în felii |