Dovlecelul este una dintre cele mai darnice legume ale verii. Este blând la gust, se gătește repede și este atât de versatil, încât se potrivește în orice, de la pârjoale crocante și tăvi colorate cu legume până la prăjituri suculente. Din punct de vedere botanic, dovlecelul este fructul necopt al unei specii de dovleac, Cucurbita pepo, iar planta face parte din familia dovleacului, alături de castravete, pepene și dovleac.
Poate că îl cunoști și sub numele de zucchini sau courgette – trei nume pentru aceeași legumă. Poți cumpăra dovlecei aproape tot anul, dar au cel mai bun gust în sezonul local, din iulie până în septembrie, când fructele mici și ferme ajung direct de pe câmp și din grădina de legume.
Ador dovleceii la airfryer, pentru că aerul cald dă feliilor și bastonașelor o suprafață auriu-brună, fără ca acestea să devină grase. Aici găsești istoria, gustul, valorile nutriționale și cultivarea – plus cele mai bune sfaturi ale mele pentru păstrare și preparare.
Timp estimat de citire: 8 minute
Istorie și origine
De la Mesoamerica la Milano
Istoria dovlecelului începe în Mesoamerica. Dovleacul a fost domesticit în Mexic și în America Centrală acum peste 7.000 de ani și a devenit, alături de porumb și fasole, unul dintre pilonii culturii culinare a popoarelor indigene. Când europenii au ajuns în America, plantele de dovleac au traversat Atlanticul, unde au fost cultivate și ameliorate în multe forme diferite.
Dovlecelul alungit și verde pe care îl cunoaștem astăzi este însă o invenție relativ nouă. Soiul zucchini a fost ameliorat în jurul Milanului la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar prima descriere sub numele de zucchini se găsește într-o lucrare publicată la Milano în 1901. De acolo s-a răspândit în restul Europei și apoi în mare parte din lume.

Dovlecel, zucchini sau courgette?
Numele zucchini este pluralul italianului zucchino, un diminutiv al lui zucca, care înseamnă dovleac. Un zucchino este, așadar, un dovleac mic. Cuvântul francez courgette este o creație lexicală din secolul al XX-lea și se folosește astăzi și în engleza britanică, în timp ce americanii spun zucchini.
Cuvântul englezesc squash cuprinde mai multe tipuri de dovleac. Când spunem pur și simplu dovlecel, ne gândim de obicei la tipul alungit, verde sau galben, de vară, în timp ce, de exemplu, butternut și hokkaido sunt dovleci de iarnă, care se recoltează copți, cu coaja tare. Din punct de vedere botanic, zucchini este încadrat ca C. pepo var. cylindrica.
Gust și aromă
Blând și proaspăt
Dovlecelul crud are un gust blând, proaspăt și ușor ierbos, cu o notă de dulceață. Pulpa este crocantă, iar coaja subțire adaugă un strop de fermitate. Pentru că gustul este atât de discret, dovlecelul este un excelent purtător de arome, care se împacă de minune cu usturoiul, lămâia, ardeiul iute, ierburile aromatice proaspete și brânza maturată.
Când dovlecelul întâlnește căldura
Când dovlecelul este prăjit, făcut la grătar sau copt, își schimbă caracterul. Suprafața se aurește și se caramelizează, iar gustul devine mai rotund, mai dulce și cu o nuanță ușoară de nucă. Exact acest efect îl obții la airfryer, unde aerul cald dă culoare marginilor, în timp ce interiorul rămâne suculent.
Mărime și soiuri
Mărimea contează mult pentru gust. Dovleceii mici și mijlocii au pulpa fermă, semințe mici și cel mai concentrat gust. Dacă îi lași să crească mari, pulpa se face apoasă și spongioasă, iar semințele devin mari și tari – atunci se potrivesc cel mai bine în supe, tocănițe și prăjituri.
Pe lângă dovlecelul clasic, verde închis, există tipuri verde deschis, galbene și rotunde. Soiuri cunoscute sunt Black Beauty, aproape negru, Cocozelle, cu dungi, Bianco di Trieste, cel deschis la culoare, și Ronde de Nice, cel rotund, perfect pentru umplut.
Utilizare culinară
În bucătăria românească
În bucătăria românească, dovlecelul se folosește cel mai des ca garnitură ușoară – la grătar, prăjit sau copt la cuptor – lângă carne, pește și pui. Este apreciat și sub formă de spaghete de dovlecel, pentru care se taie în fâșii lungi cu un spiralizator și se folosește în loc de paste. Și se ascunde cu plăcere în chiftele, tarte, prăjituri și pâine, unde adaugă suculență fără să domine.
Pe plan internațional
În lume, dovlecelul are un loc fix în multe rețete clasice. În sudul Franței este de neînlocuit în ratatouille, iar italienii, francezii și libanezii îl umplu cu de toate, de la carne și orez până la ierburi aromatice și brânză. Dovlecelul prăjit în baie de ulei este un clasic îndrăgit atât în Italia, cât și în Franța.
- Ratatouille (Franța): o mâncare provensală de legume, cu dovlecel, vinete, ardei gras și roșii.
- Zucchine ripiene (Italia): dovlecei scobiți și umpluți cu, de exemplu, carne, pâine și brânză rasă, copți la cuptor.
- Courgettes farcies (Franța): dovlecei umpluți, de preferință de tipul rotund din Nisa.
- Kousa mahshi (Liban): dovlecei umpluți cu orez și carne tocată, adesea fierți în sos de roșii.
- Zucchine fritte și courgettes frites: dovlecei prăjiți în baie de ulei din Italia și Franța.
La airfryer
Airfryerul și dovlecelul formează un cuplu ideal. Taie dovlecelul în felii, în sferturi alungite sau în bastonașe de aceeași mărime, amestecă bucățile cu puțin ulei și condimente și așază-le într-un singur strat în coș, ca aerul cald să poată ajunge în jurul fiecărei bucăți. Scutură coșul din când în când, ca să capete culoare pe toate părțile.
Cel mai important truc este să ții umezeala sub control. Pentru pârjoale, rad dovlecelul, îl presar cu puțină sare și storc apa într-un prosop de bucătărie curat înainte să-l pun în aluat. Pentru dovlecei umpluți, tai fructele în două pe lungime, scobesc semințele și umplu jumătățile, ca să iasă fragede în interior și aurii deasupra.
Beneficii pentru sănătate
Ușor și bogat în apă
Dovlecelul este o legumă ușoară, cu un conținut foarte mare de apă: 94,6 g de apă la 100 g. În același timp, oferă doar 16 kcal la 100 g în stare crudă, ceea ce îl face ideal când vrei să umpli farfuria cu legume fără să îngreunezi masa.
Vitamine și fibre
Dovlecelul aduce în special vitamina C și folat și conține, de asemenea, vitamina B6, riboflavină (vitamina B2) și puține fibre alimentare. Coaja este comestibilă, așa că nu o îndepărta. Vitamina C este sensibilă la căldură, de aceea o preparare scurtă păstrează cea mai mare parte din ea. Iată cifrele-cheie la 100 g de dovlecel crud:
- Energie: 16 kcal
- Apă: 94,6 g
- Proteinee: 1,2 g
- Grăsimi: 0,2 g
- Carbohidrați: 2,9 g
- Fibre alimentare: 1,1 g
- Vitamina C: 17 mg
- Folat: 48 µg
- Vitamina B6: 0,218 mg
- Vitamina B2 (riboflavină): 0,142 mg
Atenție la dovlecelul amar
Dacă un dovlecel are un gust foarte amar sau metalic, poate conține cucurbitacine. Sunt substanțe amare toxice, care pot provoca greață, dureri de stomac, vărsături și diaree. În acest caz, aruncă întregul dovlecel și nu mai mânca din el. Substanțele amare nu dispar prin gătire, așa că nu pot fi eliminate nici prin prăjire, nici prin fierbere.
Cultivare
Cum prosperă dovlecelul
Dovlecelul este ușor de cultivat într-o grădină de legume din România, dacă primește suficient soare, căldură și hrană. Este o plantă anuală, ierboasă, care nu suportă înghețul de noapte. Iată cele mai importante condiții de creștere:
- Lumină: soare din plin, într-un loc cald și adăpostit de vânt.
- Sol: pământ bogat în nutrienți și în humus, de preferință îmbogățit cu compost.
- Apă: udare constantă – seceta și udarea neregulată pot favoriza apariția substanțelor amare.
- Rezistență la frig: nu este rezistent; planta este sensibilă la îngheț și poate fi scoasă afară abia când nu mai există riscul înghețurilor de noapte.
Recoltează des
În plină vară, un dovlecel poate crește mare într-un timp scurt, așa că ține plantele sub observație. Recoltează fructele pe parcurs, cât sunt mici și fragede – de obicei la circa 15–25 cm. Cu cât recoltezi mai des, cu atât planta face mai multe fructe noi. Apropo, florile sunt comestibile și, în Italia, sunt adesea umplute și prăjite în baie de ulei.
Atenție la semințele proprii
Cumpără semințe noi în fiecare an, în loc să le păstrezi pe ale tale. Dovlecelul se poate încrucișa prin polenizare cu dovlecii decorativi, iar semințele de casă pot da astfel fructe cu un conținut mai mare de substanțe amare toxice. Gustă un bucățel dintr-un dovlecel cultivat acasă înainte să-l folosești și scuipă-l dacă are gust amar.
Cum cultivi dovlecelul pas cu pas
Timp total: 4-5 luni
- Semănă în ghivece
Seamănă semințele la mijlocul lunii mai în ghivece de 12–13 cm, în seră. Soiurile cu perioadă scurtă de dezvoltare pot fi semănate și direct în câmp deschis, în același timp, dacă vremea este bună.
- Pregătește stratul
Alege un loc însorit, cald și adăpostit de vânt și amestecă compost în pământ, ca acesta să devină bogat în nutrienți și în humus.
- Plantează afară
Plantează răsadurile afară atunci când nu mai există riscul înghețurilor de noapte și dă-le suficient loc să se întindă.
- Udă constant
Udă constant și regulat, mai ales în perioadele secetoase. Seceta și udarea neregulată pot favoriza apariția substanțelor amare în fructe.
- Recoltează pe parcurs
Recoltează fructele din iulie, cât sunt mici și fragede, de obicei la circa 15–25 cm. Continuă pe tot parcursul sezonului, până în septembrie sau octombrie.

Păstrare
La frigider
Dovlecelul se păstrează cel mai bine în sertarul pentru legume al frigiderului, unde rezistă circa 4–7 zile. Pune-l întreg și nespălat în sertar și spală-l abia chiar înainte de folosire, pentru că umezeala de pe coajă îl face să se înmoaie și să se păteze mai repede.
Cum alegi un dovlecel proaspăt
Alege dovlecei fermi, netezi și lucioși, care se simt grei în raport cu mărimea lor. Petele moi, coaja încrețită și codița uscată sunt semne că dovlecelul a stat prea mult.
Sfaturi bune pentru păstrare
- Bucăți tăiate: împachetează-le bine sau pune-le într-un recipient închis în frigider și folosește-le repede.
- Ține-l departe de mere și banane: acestea eliberează etilenă, care face ca dovlecelul să se înmoaie mai repede.
- Congelare: dovlecelul poate fi congelat, dar se înmoaie la decongelare. Congelează-l de preferință ras, în porții, pentru supe, sosuri și prăjituri.
Încearcă această rețetă
Conținutul ridicat de apă al dovlecelului este atât punctul lui forte, cât și provocarea lui: dă suculență, dar poate sta în calea crocanței. De aceea pârjoalele sunt un loc ideal de pornire, pentru că aici aerul cald și uscat din airfryer lucrează pentru tine. Încearcă rețeta noastră de Pârjoale de dovlecei la Airfryer – mici, crocante și suculente de fiecare dată – rad cu plăcere un amestec de dovlecel verde și galben când grădina dă din belșug în august și servesc pârjoalele cu un dip rece de iaurt cu lămâie și mentă proaspătă.
Întrebări frecvente
Nu există nicio diferență. Dovlecel, zucchini și courgette sunt trei nume pentru aceeași legumă – fructul necopt al unei specii de dovleac, Cucurbita pepo. Zucchini este italian, courgette este francez, iar în română spunem de obicei dovlecel.
Nu, coaja este subțire și comestibilă și dă atât culoare, cât și un pic de fermitate. Clătește dovlecelul, taie capetele și folosește-l cu tot cu coajă. Doar dovleceii foarte mari, cu coajă tare, merită să fie decojiți.
Dovlecelul rezistă circa 4–7 zile în sertarul pentru legume al frigiderului. Păstrează-l întreg și nespălat și spală-l abia chiar înainte de folosire. Dacă se înmoaie, se încrețește sau se pătează, înseamnă că e prea vechi.
Da, un dovlecel cu gust foarte amar sau metalic poate conține cucurbitacine. Sunt substanțe amare toxice, care pot provoca greață, dureri de stomac, vărsături și diaree. Aruncă întregul dovlecel – substanțele amare nu dispar prin gătire.
Taie dovlecelul în bucăți de aceeași mărime, amestecă-le cu puțin ulei și așază-le într-un singur strat în coș, ca aerul să poată circula. Scutură coșul din când în când. Pentru pârjoale, trebuie să razi dovlecelul și să storci apa din el înainte să-l pui în aluat.
Fapte despre dovlecel
| Caracteristică | Valoare |
|---|---|
| Denumire în română | Dovlecel (numit și zucchini sau courgette) |
| Denumire latină | Cucurbita pepo (zucchini: C. pepo var. cylindrica) |
| Familie | Familia dovleacului (Cucurbitaceae) |
| Tipul plantei | Plantă anuală, ierboasă – fructul se recoltează necopt |
| Rezistență la frig | Nu este rezistent – sensibil la îngheț și nu suportă înghețul de noapte |
| Lumină | Soare din plin, într-un loc cald și adăpostit de vânt |
| Sol | Pământ bogat în nutrienți și în humus, îmbogățit cu compost; udare constantă |
| Semănat/plantat | Se seamănă la mijlocul lunii mai în ghivece de 12–13 cm, în seră; soiurile cu perioadă scurtă de dezvoltare pot fi semănate direct în câmp deschis; se plantează afară când nu mai există riscul înghețurilor de noapte |
| Recoltare | Pe parcurs, la circa 15–25 cm, din iulie până în septembrie – sezonul se poate prelungi până în octombrie |
| Calorii la 100 g | 16 kcal (crud) |
| Gust | Blând, proaspăt și ușor dulceag; mai rotund și cu o nuanță ușoară de nucă, atunci când este prăjit sau copt |
| Utilizare culinară | Garnitură, pârjoale, dovlecei umpluți, ratatouille, spaghete de dovlecel, chiftele, tarte, prăjituri și pâine |
| Păstrare | Întreg și nespălat, în sertarul pentru legume al frigiderului, circa 4–7 zile |
| Soiuri cunoscute | Black Beauty, Cocozelle, Bianco di Trieste și Ronde de Nice |