Stor ejendom i fensmark hvor dejligt mad kan nydes fra airfryer

Dovleac

Când raionul de legume se umple toamna cu dovleci de toate formele și culorile, știu că sezonul a început. Dovleacul este denumirea obișnuită a genului Cucurbita din familia cucurbitaceelor (Cucurbitaceae), iar dovlecii cultivați provin mai ales din trei specii: dovleacul comun, dovleacul uriaș și dovleacul moscat.

La mine în bucătărie, Hokkaido este cel mai folosit dovleac comestibil și, în același timp, favoritul meu. Pulpa este densă, dulce și cu gust de nucă, coaja devine fragedă la copt, iar în airfryer feliile de dovleac capătă margini crocante, caramelizate. Semințele le prăjesc după aceea, ca să nu se piardă nimic.

Dovlecelul are propriul articol în Enciclopedia alimentelor, iar dovleacul butternut are și el unul. Aici vorbim despre dovleac în sens larg: istorie, gust, utilizări în bucătărie, valori nutritive, cultivare și impresionanta perioadă de păstrare.

Timp estimat de citire: 6 minute

Istorie și origine

Din America în Europa

Genul Cucurbita numără aproximativ 13 specii și provine inițial din America tropicală și subtropicală. Dovleacul comun (Cucurbita pepo) a fost domesticit, printre altele, în Mexic și se numără printre cele mai vechi plante cultivate din America.

În Europa, dovleacul a ajuns abia după călătoriile lui Columb în America. De atunci și-a făcut loc în bucătării din întreaga lume – de la tortelli italienești la preparatele japoneze fierte lent – iar astăzi este o prezență obișnuită în toamna de la noi.

Dovleac

Trei specii în bucătărie

Dovleacul comun include, printre altele, soiurile mici Delicata, Sweet Dumpling și Jack be Little. Dovleacul uriaș (Cucurbita maxima) este specia din care provin Hokkaido „Uchiki Kuri”, Blue Hubbard și soiul italian Marina di Chioggia, iar dovleacul moscat (Cucurbita moschata) cuprinde Butternut Waltham și Musquée de Provence, cu coaja adânc nervurată.

Numele soiului „Uchiki Kuri” dezvăluie rădăcinile japoneze ale lui Hokkaido – un bun exemplu al felului în care speciile americane au fost ameliorate în soiuri noi în întreaga lume. Dovlecii sculptați de Halloween sunt, în schimb, un obicei pe care l-am preluat din SUA.

Gust și aromă

Dulce, cu gust de nucă și cremos

Un dovleac comestibil bun are gust dulceag, de nucă, iar pulpa devine cremoasă când este coaptă sau fiartă. Hokkaido este referința mea: pulpa este densă și făinoasă, iar gustul amintește de castană – „kuri” din numele soiului înseamnă tocmai castană în japoneză.

Dovleacul moscat, ca Butternut, are o pulpă mai fină și mai suculentă, în timp ce dovlecii mari portocalii de Halloween sunt cultivați pentru a fi sculptați. Pulpa lor este mai apoasă și mai delicată în gust, așa că îi folosesc mai degrabă pentru supă decât pentru felii coapte.

Căldura uscată intensifică dulceața

În airfryer, apa se evaporă de la suprafață, marginile se caramelizează, iar dulceața devine mai concentrată. Dacă fierbi dovleacul în apă, gustul devine mai blând – de aceea îl coc aproape întotdeauna mai întâi, chiar și atunci când urmează să fie mixat pentru supă. Și semințele au nevoie de căldură uscată: abia când sunt prăjite capătă gust de nucă și devin crocante.

Utilizări culinare

În bucătărie

Dovleacul murat în oțet și zahăr este un acompaniament danez clasic pentru carne, iar supa de dovleac este un fel de mâncare de toamnă prezent în multe case. Semințele le presărăm peste salate, le folosim în produse de patiserie sau le mâncăm ca gustare.

La nivel internațional

În SUA, plăcinta cu dovleac (pumpkin pie) este nelipsită de pe masa de Ziua Recunoștinței. Italienii umplu tortelli di zucca cu dovleac și îl amestecă în risotto, iar în Japonia kabocha se fierbe lent în dashi și sos de soia, ca nimono, sau se prăjește în ulei, ca tempura. Ceea ce au în comun aceste preparate este că dulceața dovleacului este echilibrată cu ceva sărat, acrișor sau picant.

În airfryer

Airfryerul pare creat special pentru dovleac. Eu tai Hokkaido în felii late, cu tot cu coajă, le amestec cu puțin ulei, sare și cimbru și le coc până când marginile devin aurii, iar pulpa este fragedă până în centru. Semințele le clătesc de fibre, le tamponez până se usucă și le prăjesc până devin aurii. Nu umple prea mult coșul – feliile trebuie să aibă aer în jurul lor, altfel se aburesc în loc să devină crocante.

Preparate clasice cu dovleac

  • Dovleac murat: în oțet și zahăr, ca acompaniament pentru carne.
  • Supă de dovleac: de preferat din dovleac copt, pentru un gust mai profund.
  • Pumpkin pie: plăcinta americană cu dovleac de Ziua Recunoștinței.
  • Tortelli di zucca și risotto: preparate italienești clasice cu dovleac.
  • Nimono și tempura: kabocha japoneză fiartă lent în dashi și sos de soia sau prăjită în ulei.
  • Felii de dovleac coapte: Hokkaido cu coajă, copt în airfryer.
  • Semințe de dovleac prăjite: pentru produse de patiserie, salate sau ca gustare.

Beneficii pentru sănătate

Valori nutritive

Dovleacul crud este o legumă ușoară, cu 40 kcal la 100 g, formată în cea mai mare parte din apă. Iată valorile nutritive la 100 g de dovleac crud:

  • Energie: 40 kcal (169 kJ)
  • Carbohidrați: 7,3 g, din care zaharuri 4,1 g
  • Fibre alimentare: 3 g
  • Proteinee: 1 g
  • Grăsimi: 0,2 g
  • Apă: 89 g
  • Beta-caroten: 1190 µg
  • Vitamina A: 198 RE
  • Potasiu: 337 mg

Beta-caroten și potasiu

Culoarea portocalie a pulpei se datorează, printre altele, beta-carotenului, pe care organismul îl transformă în vitamina A. Vitamina A contribuie la menținerea vederii normale și a pielii normale. Dovleacul conține și potasiu, care contribuie la funcționarea normală a mușchilor și la menținerea tensiunii arteriale normale, precum și fibre alimentare, care fac masa mai sățioasă.

Atenție la dovlecii amari

Dovlecii pot conține cucurbitacină, o substanță amară care este toxică în concentrații mari. Amăreala face însă ca un astfel de dovleac să fie aproape imposibil de mâncat, iar regula este simplă: dacă un dovleac are gust amar, nu se consumă. Dovleacul nu se numără printre alergenii care trebuie declarați obligatoriu în UE.

Cultivare

Căldură, soare și nutrienți

Dovlecii nu sunt rezistenți la frig și nu suportă înghețul, așa că în cultivare totul se rezumă la a le oferi plantelor suficientă căldură. Dacă temperatura scade sub 5–8 °C, plantele își pot opri complet creșterea.

Plantele au nevoie de multe substanțe nutritive, iar eu ud cu gunoi de găină diluat în apă locul în care vor crește, înainte de răsădire. Cu cât fructele se pot maturiza mai mult afară, la soare, cu atât mai bine – dovlecii maturați la soare se păstrează, de regulă, foarte bine.

  • Lumină: un loc însorit.
  • Sol: compost, pământ pentru plante sau pământ obișnuit de grădină, bogat în nutrienți.
  • Germinare: temperatura medie a solului peste 20 °C, ideal 25–30 °C.
  • Răsădire: de la mijlocul lunii mai, când răsadurile au 15–25 cm.
  • Frig: nu suportă înghețul; acoperă cu agrotextil când temperatura scade sub 5 °C.
  • Fertilizare: pe parcurs, macerat de tătăneasă sau de urzici.

Recoltare și maturitate

Hokkaido este cel mai timpuriu și poate fi recoltat de la mijlocul lunii august. Urmează, printre altele, Butternut Waltham, Delicata și Blue Hubbard, în timp ce dovlecii mari de iarnă se recoltează în septembrie și octombrie. Dovleacul este matur când coaja și-a schimbat culoarea din verde în culoarea finală a soiului.

Cum cultivi dovleacul

Timp total: 4-6 luni

  1. Semănat în seră

    Semănă semințele în ghivece, în seră, în aprilie, cu aproximativ 6 săptămâni înainte de răsădire. Semințele germinează abia când temperatura medie a solului este peste 20 °C, cel mai bine la 25–30 °C.

  2. Pregătește locul de plantare

    Dovleacul are nevoie de multe substanțe nutritive. Udă locul în care va crește planta cu gunoi de găină diluat în apă, înainte de a răsădi.

  3. Răsădește

    Răsădește de la mijlocul lunii mai, când răsadurile au 15–25 cm. Acoperă-le cu agrotextil dacă temperatura scade sub 5 °C.

  4. Fertilizează și lasă soarele să lucreze

    Aplică macerat de tătăneasă sau de urzici și lasă fructele să se maturizeze afară, la soare, cât mai mult posibil.

  5. Recoltează înainte de îngheț

    Recoltează Hokkaido de la mijlocul lunii august, iar dovlecii mari de iarnă în septembrie și octombrie – întotdeauna înainte de îngheț.

Dovleac infographic

Păstrare

Dovlecii maturi se păstrează cel mai mult

Perioada de păstrare se decide încă de la recoltare: dovlecii imaturi nu se păstrează bine. Dovlecii maturi se lasă să-și continue maturarea la 25–30 °C și se păstrează apoi la 15–18 °C, unde multe soiuri rezistă până la un an fără să-și piardă calitatea la consum.

Evită frigul

Un dovleac întreg nu se pune la frigider. Depozitarea sub 10 °C reduce drastic perioada de păstrare, așa că nici o magazie neîncălzită iarna nu este un loc potrivit. Eu țin dovlecii într-o cameră răcoroasă din casă, unde îi pot supraveghea.

Sfaturile mele de păstrare

  • Dovleci maturați la soare: se păstrează de regulă foarte bine, așa că lasă-i să se maturizeze cât mai mult la soare.
  • Verifică-i regulat: folosește mai întâi dovlecii care dezvoltă pete moi.
  • Dovleac tăiat: ambalează-l, pune-l la frigider și folosește-l repede.
  • Congelatorul: coace dovleacul și congelează-l sub formă de cuburi sau piure, pentru supe și produse de patiserie.

Încearcă această rețetă

Hokkaido este dovleacul pe care îl am cel mai des în bucătărie, iar căldura uscată a airfryerului îi dă margini crocante și un interior fraged și dulce. Încearcă rețeta noastră de Hokkaido fries la airfryer – bețișoare crocante de dovleac în 33 de minute. Las coaja pe bețișoare, ca să-și păstreze forma, și păstrez semințele ca să le prăjesc după aceea. Așa obții și garnitură, și gustare dintr-un singur dovleac.

Întrebări frecvente

Când este sezonul dovlecilor?

Dovlecii se recoltează de la mijlocul lunii august, când Hokkaido este cel mai timpuriu, până în septembrie și octombrie, când dovlecii mari de iarnă ajung în casă – întotdeauna înainte de îngheț. După aceea dovleacul este un produs de depozit, iar multe soiuri se păstrează până la un an.

Se poate mânca coaja de la Hokkaido?

Da. Coaja de la Hokkaido devine fragedă când dovleacul este copt sau fiert, așa că o poți mânca fără probleme. La dovlecii cu coajă groasă și tare, ca Blue Hubbard, o îndepărtez.

Cum se păstrează un dovleac întreg?

Păstrează doar dovleci maturi și ține-i la 15–18 °C, unde multe soiuri rezistă până la un an fără să-și piardă calitatea la consum. Evită frigiderul și alte locuri sub 10 °C, pentru că frigul reduce drastic perioada de păstrare.

Este dovleacul toxic dacă are gust amar?

Un dovleac amar poate conține cucurbitacină, o substanță amară care este toxică în concentrații mari. Amăreala îl face aproape imposibil de mâncat, așa că regula este simplă: dacă dovleacul are gust amar, nu se consumă.

Care este diferența dintre dovleac și dovlecel?

Ambele aparțin genului Cucurbita din familia cucurbitaceelor, iar dovlecelul este chiar aceeași specie cu dovleacul comun, Cucurbita pepo. Dovlecelul pe care îl cunoaștem din raionul de legume se recoltează imatur, cu coajă moale, în timp ce dovlecii se recoltează maturi, cu coajă tare, și pot fi depozitați mult timp.

Date esențiale despre dovleac

CaracteristicăValoare
Denumire în românăDovleac
Denumire latinăCucurbita (gen) – în special Cucurbita pepo, Cucurbita maxima și Cucurbita moschata
FamilieFamilia cucurbitaceelor (Cucurbitaceae)
OrigineAmerica tropicală și subtropicală
Tipul planteiPlantă cultivată anuală
Rezistență la frigNu este rezistent – nu suportă înghețul
LuminăSoare
SolCompost, pământ pentru plante sau pământ obișnuit de grădină – planta are nevoie de multe substanțe nutritive
Semănat/răsădireSe seamănă în seră în aprilie, se răsădește de la mijlocul lunii mai
RecoltareDe la mijlocul lunii august (Hokkaido) până în septembrie/octombrie, înainte de îngheț
Calorii la 100 g40 kcal (169 kJ), crud
GustDulceag și cu gust de nucă – la Hokkaido cu o notă de castană
Utilizări culinareSupă, dovleac murat, pumpkin pie, risotto, tortelli, felii coapte și semințe prăjite
PăstrareDovleci maturi la 15–18 °C – multe soiuri rezistă până la un an
Soiuri cunoscuteHokkaido „Uchiki Kuri”, Butternut Waltham, Blue Hubbard, Musquée de Provence, Marina di Chioggia, Delicata, Sweet Dumpling, Jack be Little

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Close