Gulia este una dintre legumele de care mă bucur mereu când le văd vara la raionul de legume. Seamănă cu un bulb rotund, cu frunze care ies în lateral, dar ceea ce mănânci nu este o rădăcină. Este tulpina îngroșată a plantei, care crește deasupra solului.
Poate o cunoști și sub numele internațional kohlrabi. În daneză i se mai spune knudekål, glaskålrabi sau kålrabi. Botanic, gulia este o formă cultivată de Brassica oleracea (grupa gongylodes) din familia cruciferelor – aceeași specie ca varza albă, conopida și broccoli. Pulpa este crocantă, suculentă și blândă la gust, iar asta face din gulie una dintre cele mai versatile legume din familia verzei.
Aici găsești povestea din spatele numelui, diferența dintre gulie și rutabaga, valorile nutriționale și cele mai bune sfaturi ale mele – de la salate crude până la bastonașe crocante la airfryer.
Timp estimat de citire: 6 minute
Istorie și origine
O formă cultivată de varză
Gulia nu există ca plantă sălbatică. A fost obținută prin selecție din aceeași specie care ne-a dat și varza de Bruxelles, varza roșie și varza kale. În textele botanice apare și sub denumirea Brassica oleracea var. gongylodes – este aceeași plantă.
Particularitatea acestei forme de varză este că tulpina, chiar deasupra solului, se îngroașă într-un bulb rotund – iar acesta este cel pe care îl mâncăm. Frunzele cresc pe tulpini lungi direct din bulb, iar asta îi dă gulii aspectul caracteristic.

Din secolul al XVI-lea până în țările nordice
În Europa, gulia poate fi urmărită în surse scrise până la mijlocul secolului al XVI-lea. În Suedia se cultivă încă din secolul al XVIII-lea, iar în daneză cuvântul knudekål este atestat din 1786. Numele spune de fapt totul: o varză cu un nod pe tulpină.
De ce se numește glaskål în daneză?
Denumirea daneză glaskål (literal „varză de sticlă”) vine de la pulpa albă, ușor translucidă. Dacă tai un bulb proaspăt în felii subțiri, vezi imediat de unde vine numele.
De altfel, denumirile au creat confuzie multă vreme. Gulia nu este același lucru cu rutabaga (în daneză kålroe), dar cele două au fost amestecate încă din secolul al XIX-lea. Rutabaga este o legumă rădăcinoasă, în timp ce gulia este tulpina de deasupra solului.
Gust și aromă
Un gust blând de varză, cu o notă dulce
Gulia crudă are un gust blând și proaspăt, cu o ușoară dulceață și o notă discretă de varză. Mie îmi amintește de partea cea mai dinăuntru, dulce, a cotorului de broccoli, doar că mai suculentă. Este mai blândă decât varza albă și, de aceea, un bun punct de plecare dacă, în rest, nu ești mare fan al verzei.
Nota de varză vine de la compușii vegetali cu sulf, tipici pentru familia cruciferelor. La gulie sunt atât de discreți, încât rareori domină un preparat.
Crocantă crudă, fragedă și dulce după gătire
Crudă, gulia este crocantă și suculentă, aproape ca un măr când muști din ea. Odată gătită, devine fragedă, iar dulceața iese mai clar în evidență. La airfryer, marginile capătă în plus un gust ușor caramelizat, cu note de nucă.
Verde deschis sau mov?
Poți cumpăra gulie atât din soiuri verde deschis, cât și din soiuri mov. Culoarea se află în coajă, iar pulpa dinăuntru este deschisă la culoare la ambele, așa că, odată decojită, nu mai vezi nicio diferență. Eu le folosesc pe amândouă, fără deosebire.
Utilizare culinară
În bucătăria românească
În bucătăria românească, gulia se folosește adesea crudă, în salate. Eu o tai fin și o amestec cu un dressing de smântână sau iaurt – simplu și proaspăt. Dar gulia se poate folosi și în supe, se poate coace gratinată sau se poate fierbe și face piure, iar în mâncăruri fierte la foc mic, precum tocănițele, se potrivește de minune.
În lume
În Germania și Austria, Rahmkohlrabi este un clasic: gulie într-un sos cremos, deschis la culoare, servită ca garnitură. În Vietnam se prepară su hào xào – gulie tăiată în fâșii subțiri, călită rapid la wok, ca să-și păstreze textura.
Preparate clasice cu gulie – la noi și în lume:
- Salată crudă: gulie rasă sau tăiată fin, cu smântână sau iaurt.
- Supă: gulie fiartă, de preferință mixată într-o supă cremă.
- Gratin: felii de gulie coapte cu smântână dulce și brânză.
- Piure: gulie fiartă și făcută piure, ca garnitură.
- Rahmkohlrabi: gulie într-un sos cremos, deschis la culoare.
- Su hào xào: gulie călită la wok, în stil vietnamez.
- Bastonașe și felii coapte: bastonașe și felii crocante, făcute la airfryer.
La airfryer
Aici m-a surprins gulia cu adevărat. Decojește bulbul, taie-l în bastonașe sau felii de aceeași mărime și amestecă-le cu puțin ulei, sare și condimente. Așază-le într-un singur strat și scutură coșul din când în când – așa obții margini aurii și un interior moale, ușor dulceag. Boia afumată, usturoi sau parmezan ras se potrivesc de minune cu gustul blând.
Beneficii pentru sănătate
Puține calorii și multă apă
Gulia este o legumă ușoară: 100 g de gulie crudă conțin 93 g de apă și aduc doar 23 kcal. De aceea este atât de suculentă și proaspătă când muști din ea.
Bogată în vitamina C
Cel mai remarcabil este conținutul de vitamina C: 65 mg la 100 g. Vitamina C rezistă prost la căldură, așa că, dacă vrei să păstrezi cât mai mult din ea, gulia crudă în salate este o alegere bună.
Desigur, gulia nu este un leac miraculos, dar este o cale simplă de a introduce în alimentație mai multe legume, fibre și vitamina C – și, pe deasupra, are un gust bun.
Valori nutriționale la 100 g de gulie crudă:
- Energie: 98 kJ (23 kcal)
- Apă: 93 g
- Proteinee: 1,7 g
- Grăsimi: 0,1 g
- Carbohidrați: 3 g, din care zaharuri 2,9 g
- Fibre alimentare: 2 g
- Vitamina C: 65 mg
- Folați: 50 µg
- Vitamina B6: 0,15 mg
Cultivare
Solul și spațiul
Gulia este o plantă generoasă și ușor de cultivat, pentru că crește repede și nu ocupă mult loc. Plantele ajung până la 30 cm înălțime, iar bulbii au aproximativ 5-10 cm în diametru.
Condiții de creștere pentru gulie:
- Sol: lutos, adânc, bogat în humus și în substanțe nutritive.
- Calcar: puțin calcar dolomitic în groapa de plantare, ca la orice altă varză.
- Distanță: aproximativ 20 cm între plante și 50 cm între rânduri.
- Perioada de semănat: cel târziu 1 iunie (climat nordic).
- Rotația culturilor: varză cel mult o dată la 5-6 ani în același loc.
- Udare: umiditate constantă, ca bulbii să crească uniform.
Cum cultivi gulia
Recoltează gulia cât timp bulbul este încă tânăr – așa pulpa rămâne crocantă și suculentă pe toată grosimea. Iată cum procedezi, pas cu pas:
Timp total: 2-3 luni
- Pregătește solul
Alege un strat cu sol lutos, adânc, bogat în humus și în substanțe nutritive, unde nu a crescut varză în ultimii 5-6 ani. Pune puțin calcar dolomitic în groapa de plantare.
- Fă răsad sau seamănă
Ca la orice altă varză, în climatul nordic poți semăna pentru răsad în casă în jurul datei de 1 martie sau în seră în jurul datei de 1 aprilie. Gulia se seamănă cel târziu la 1 iunie.
- Oferă plantelor spațiu
Plantează răsadul sau rărește plantele, astfel încât să fie aproximativ 20 cm între plante și 50 cm între rânduri.
- Udă și plivește
Menține solul uniform umed și stratul fără buruieni, ca bulbii să crească constant.
- Recoltează bulbii tineri
Recoltează gulia înainte ca bulbul să depășească aproximativ 8 cm în diametru. Taie-o la nivelul solului, chiar sub bulb.

Păstrare
La frigider
Gulia se păstrează cel mai bine la frigider. Taie frunzele înainte să pui bulbul în sertarul pentru legume – altfel frunzele trag umezeala din bulb, iar acesta se înmoaie mai repede.
Sfaturile mele pentru păstrare:
- Bulb întreg: fără frunze, în sertarul pentru legume.
- Decojită sau tăiată: ambaleaz-o bine și folosește-o repede.
- Congelare: taie în cuburi și blanșează-le scurt mai întâi – gulia congelată este cea mai bună în supe și tocănițe.
Folosește frunzele
Apropo, frunzele sunt comestibile. Eu folosesc frunzele tinere ca pe spanac – tocate într-o tocăniță sau călite scurt în tigaie cu puțin usturoi. Folosește-le repede, pentru că nu se păstrează la fel de mult ca bulbul.
Cum alegi o gulie bună
Alege un bulb ferm și greu, cu coaja netedă, fără crăpături, și cu frunze proaspete. Bulbii mai mici sunt, de regulă, cei mai fragezi, în timp ce bulbii foarte mari pot fi lemnoși.
Încearcă această rețetă
Gulia este formată în mare parte din apă, așa că bastonașele de gulie nu devin chiar atât de crocante ca cele din cartofi când sunt coapte fără niciun înveliș. Soluția este o crustă condimentată, exact ca în rețeta noastră de Cartofi prăjiți la airfryer, cu crustă crocantă și condimentată, fără friteuză. Eu tai gulia în bastonașe în loc de cartofi și le dau aceeași crustă – așa devin crocante pe dinafară și suculente pe dinăuntru. Nu uita să decojești gulia bine mai întâi.
Întrebări frecvente
Numele vine de la pulpa albă, ușor translucidă, cu un luciu aproape sticlos. În daneză, leguma se mai numește și knudekål, glaskålrabi și kålrabi.
Nu. Gulia este tulpina îngroșată a unei forme cultivate de Brassica oleracea și crește deasupra solului. Rutabaga (în daneză kålroe) este o cu totul altă legumă, una rădăcinoasă. Cele două au fost confundate încă din secolul al XIX-lea.
Da. Coaja este tare și fibroasă, mai ales în partea de jos a bulbului, așa că decojește-o bine cu un cuțit sau cu un curățător de legume. Pulpa dinăuntru este crocantă și blândă la gust.
Da, gulia crudă este crocantă și suculentă și se potrivește perfect în salate. Încearc-o rasă sau în felii subțiri, cu un dressing de smântână sau iaurt.
Decojește gulia, taie-o în bastonașe sau felii de aceeași grosime și amestecă-le cu puțin ulei, sare și condimente. Coace-le într-un singur strat în coș și scutură coșul din când în când, până când marginile devin aurii, iar pulpa este fragedă.
Gulia pe scurt
| Caracteristică | Valoare |
|---|---|
| Denumire în română | Gulie |
| Alte denumiri | Kohlrabi; în daneză: glaskål, knudekål, glaskålrabi, kålrabi |
| Denumire latină | Brassica oleracea, grupa gongylodes (B. oleracea var. gongylodes) |
| Familie | Crucifere (Brassicaceae) |
| Tipul plantei | Legumă din familia verzei; se consumă tulpina îngroșată |
| Soiuri | Verde deschis și mov |
| Înălțime | Până la 30 cm |
| Sol | Lutos, adânc, bogat în humus și în substanțe nutritive |
| Semănat/plantat | Cel târziu 1 iunie (climat nordic); aprox. 20 cm între plante, 50 cm între rânduri |
| Recoltare | Înainte ca bulbul să depășească aprox. 8 cm în diametru |
| Sezon în România | Vară și toamnă |
| Calorii la 100 g | 23 kcal (98 kJ), crudă |
| Gust | Blând și ușor dulceag, cu o notă discretă de varză |
| Utilizare culinară | Salate crude, supe, gratin, piure, felii coapte și bastonașe |
| Păstrare | La frigider, cu frunzele tăiate |